Iubesc punctul
din el poți trasa orice linie spre diferite direcții
imaginar sau faptic către toate stările de orice fel
după ce, cu frunza de lotus am șters toate fiordurile,
trasez ecuator de foc în jurul tău, fără pic de eroare
țesând răddător toată dragostea lumii
acoperind-o într-un final cu a mea
cea mai înfrigurată și încinsă de soare.
Punctul îl așez mai întâi cu un sărut în centrul buzelor
făcând să înflorescă trandafiri pe vorbire
ori să înverzească tandru pădurile din privirea ta.
Pun degetul când vorbele nu sunt vorbe
ci doar rezonanță magnetică spiralând descărcările electrice
din centrii noștri nervoși, beculețe aprinse în gând
în mijlocul memoriei noastre celulare.
Îmi place punctul, primul semn așternut pe hârtie
sau covârșitoarul contact al virtualului
unde gândurile vin de la tine spre mine și înapoi
să îl rostim pe a
apoi pe rând toate vocalele intercalate-n consoanele iubirii
Până și primul impuls către tine a început de la un punct
apoi întâiul gest tandru ce ne-a cuprins febril pe dermă
o cazuistică carnală într-un flux sângeriu pe cord
Prima atingere a pornit de la un punct o mângâiere totală din nerv
sentimental alunecând din podoaba capilară
scurtcircuitând celulele până-n mersul tangibil cu tina
formând punct vizibil în pasul nostru pe vreme;
vremea de la laptele mamei, a pașilor timizi prin prima iarbă încolțită
și călcată în anii adolescentini
fiori ai dragostei ascunse, apoi ...
primul țipăt intrat în tumultul universal al iubirii
și prima verigă a vieții noastre spre eternitate
Noi suntem punctul nostru de sprijin țesut in toată ființa
să nu cădem, să nu te atingă nicio boare de vânt
peste coloana infinită, spiralată din tine, spre mine
în noi, dincolo de noi, de toți.
Ador punctul, el ne duce de unde-am venit
sub frunzele ruginii ale vieții, plapumă caldă
de unde va crește iar punctual punctul pe vreme.