îmi vine s-o iau la fugă... spre tine, iubire! să mă ascund în camera ta... și să te studiez! cum te îmbraci, dimineața, cum convingi timpul să vină cu tine! surâsul tău, identic cu al meu, mă face să îmbrățișez clipa care ne-a unit! citesc mărturisirile tale și sufletul își simte rostul. te iubește din cel mai banal motiv... pentru că te recunoaște! este conștient că ție ți se cuvine totul. nu improvizează, nu copiază, îți oferă doar simplitatea și bucuria... se micșorează și mai mult, ca să îl porți cu tine! să uite pustiul și să învețe valsul... din „evanghelia copilăriei”!

27 mai 2009, 02:22