aștept să-mi faci semn
plecarea de prin plopi se frânge-n
vraja rea
poezia suflă într-o piculină
și n-a mai rămas nici o boare
de împrumut
arată-mi omul care se simte bine
bând din apa lacului zborul capricios
al pescărușului
pe sub ferigi licărește o fericire
ascunsă de ochii lumii
numai tu știi s-o ostenești în șir nou
cum un copil făcut la bătrânețe inima
îmi ține loc de ușă
adună melci în căușul palmei stângi
se zvonește că ar avea un fel de har
al vorbirii
între noi cuvintele s-au ridicat
în vocabulare ciudate
ascultă cum tânjesc
avem același drum și nu
putem să mergem împreună
pământul se răsfrânge strident
într-o umbră mică
foșnesc siluete în bucăți de pânză
cărămizie
prin ușa deschisă nu se vede sărăcia
doar tălpile goale
pe care se ia Dumnezeul oamenilor
să vorbim despre altceva
soarele nu se mai amestecă
în viața oamenilor
cu de-a sila