agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 3029 .



Scrisoare către Mar
personnelles [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [elis ]

2006-06-14  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Iubesc orașul nostru așa cum te iubesc și pe tine. Noi suntem unicii lui locuitori. Din când în când cineva ne trece strada. Atunci învățăm să adunăm tăceri și să i le șuierăm cu buzele țuguiate. Suntem niște șerpi care nu ademenim pe nimeni.

În orașul nostru bărcile sunt trase la țărm, noi le dezlegăm, vâslim în larg pentru a face dragoste printre valuri și apoi ardem frunze de salcie. Aici nu există electricitate. Creștem licurici și noaptea le dăm drumul pe străzile înguste. Stăm la fereastră și îi privim ore întregi. Orașul nostru, în întuneric, e un tort cu mii de lumânări. Spre dimineață suflăm în ele, ne punem o dorință și licuricii se întorc acasă. Îi punem la locul lor într-o cutie de argint și peste zi ei ne păzesc visele.

Noi nu ridicăm case peste ruine. Avem grijă de ele ca de un cimitir cu alei. În dreptul fiecărei ruine este o băncuță de lemn verde din care cresc muguri. Sâmbăta, când mergem să le vizităm cu vin și colivă, ne odihnim pe ea. Câteodată uităm să plecăm, mugurii ne înfloresc sub piele și mirosim a lăcrămioare. Peste o vreme din noi se aud cântece albe.

Aici iubirea noastră strânge amintiri. Le înșiră ca pe mărgele și ne împodobește gâtul. Când nu dormim unul lângă altul, ele se desprind în semințe și ne ajung în plămîni. Acolo cresc alge pe care le culgem și dimineța le dăruim mării.

Așa pășesc spre tine, cu albastrul lumilor și las în urmă, plutind, umbre subțiri de oameni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .