Am lasat sa curga cativa stropi. Le era sete. A trecut atata timp de la ultima picatura.
Aud un multumesc sters de razele puternice ale soarelui.
Lemnul e dur, inca. Imi mangaie palma cu aschiile lui rebele. Nu curge sange. Nu al meu. Dar imbraca iarba, usa, zidurile, cu rosul lui magic, profund, dureros. Sange dulce pe zidurile tacute ale lui Holderlin. Ziduri care nu ii mai vorbesc, nu ii mai arata calea catre soare, umbra, flori.
Sunt multe flori aici. S-au hranit cu sange si cu rugaciuni.
Geamuri sparte acoperite cu zabrele ruginite. Nucul arunca o umbra rece, infinita.
Cauza a fost sangele. Eu sunt efectul. Contingenta.
Contingente sunt si picaturile ce au hranit spirite aride.
Nu mai exista decat pilonul vertical al crucii.


Cisnadioara,
18 mai 2002