dacă vine moartea să mă ia
și eu sunt coincidența naibii plecat în vecini
să-mi iau rămas bun
să-i pună cineva de-o cafea două-trei fursecuri de ciocolată
s-o țină de vorbă de-una de-alta
cum mai e vremea pe dincolo cine pe cine a uitat
cine cui îi mai duce dorul și ce rost are
puțină filosofie pe colțul mesei
n-o invitați înăuntru că nu e strâns patul
și-apoi cine știe ce vorbe mai ies
și mai intră printre noi
arătați-i poze de când eram mic
și coasa era mai mare decât mine
pe marea aceea aurie
călător inconștient
mare atenție așezați-o pe scaunul ăla bun
care are toate picioarele
cu spatele la ceas
s-am timp să mă-ntorc