Pentru că suntem în Anul Eminescu, firesc este să vorbim despre cum este percepută poezia lui Eminescu la sfârșit de mileniu doi?

Poezia lui Eminescu este unică în toată desăvârșirea ei. Valoarea spirituală a lumii a crescut prin opera aceluia care reprezintă emblematic sensurile cardinale ale spiritualității românești, născut în urmă cu 150 de ani.
Sunt dintre aceia care aspiră și speră la tipărirea integrală a celor 15.000 de pagini ale manuscriselor eminesciene punându-mi întrebarea: „Când vom avea un centru de studii eminesciene?” Cred în reactivarea dinamică a catedrei „Eminescu” care a existat la Universitatea București, militând să păstreze flacăra nestinsă a destinului literar a poetului român oriunde în lume, dincolo de paralele și meridianele geografice și fizice. Din miile de studenți străini care se reînnoiesc anual pentru a se desăvârși didactic, științific și uman în ateneele universitare ale României, câți nu se împărtășesc prin cunoașterea limbii române de la lumina nestinsă a poetului? Câți dintre traducătorii lumii au izbutit să redea și în limbi de circulație universală miracolul experienței eminesciene? Miracolul poate împlini aria spiritualității latine al cărui umanism modelează de milenii.

În scurta sa existență, Eminescu s-a lăsat înconjurat de întrebările fundamentale ale omenirii.

Exegeza eminesciană demonstrează existența, niciodată finită a niciunui spirit, a eternului spirit al aceluia care se ridică totdeauna împotriva soartei adverse, a propriei științe sau a patriei sale. Nimeni nu s-a desprins mai dureros de dogmele contemporane decât liberul spirit neconformist eminescian. Nimeni mai mult decât Eminescu nu s-a ridicat împotriva limitării orizonturilor cunoașterii umane, aspirând totdeauna spre zonele sublime ale deplinei libertăți de gândire și de viață. Chinuit de întrebările fundamentale pe care și le pune omenirea de veacuri, el a căutat să dea răspunsuri în consonanță cu întreaga sensibilitate, care se înfiora la orice vibrație a Universului.

Vorbiți despre profunzimea poeziei eminesciene, și pe bună dreptate, dar generațiile actuale mai sunt predispuse să accepte în aceeași măsură poezia poetului nepereche ?

Necunoscând starea senină, dar cunoscând în profunzime pe contemporanii săi, el a putut trasa și scheme de gândire precisă în relațiile sociale în transformarea existenței.Efortul constant al poetului de a învinge timpul și trecerea pentru a se fixa în zonele pure ale frumosului, chiar cititorii prezentului vor afla o constanță a spiritualității lui. În Eminescu nu se poate afla doar sinteza echivalentă cu asimilarea tuturor valorilor poeziei europene ci a ales originalitatea-i unică, românitatea alimentată de la izvoarele puternice ale literaturii poporului român aflat pe aceste pământuri de peste două milenii. Fulminoasa austeritate înconjoară creația lui Eminescu, care atinge aria absolutului în descifrarea stării de taină a Universului. Acest însetat permanent de absolut, poet prin excelență al viziunii cosmice, este acceptat deplin și de moderna sensibilitate a cititorului contemporan. Această afirmație hotărâtă este confirmată de impactul dens al acestor manifestări din acest an, în anul trecerii într-un alt mileniu, este deci dedicat lui Eminescu și nu unei ipotetice apocalipse.
(interviu realizat în anul 2000)