Actul 9-4+[2,1]-5. Scena[2,45678]
(fragnentul: “Indragostitii de matematica”) (vara, intr-o noapte, pe “Aleea Translatiei”, Romeo, Julieta.
Julieta sta la fereastra vilei sale,
ar Romeo in noua masina O/L).



Romeo: O,sfanta noapte! Mult mi-e teama
Ca aceasta teorema n-o pot demonstra
Fiindca-i noapte…
Prea greu sa poata fi aievea!


Julieta: Romeo, o formula si noapte buna!
De vei reusi a rezolva problema ce-ti voi
da,
Casatorie de gradul II tu vei avea:
Printr-un necunoscut pe care-l voi trimite
La tine, maine, ca sa afle: Unde
Si cand vrei tu sa construim cununia?
Atunci il vei afla, prin simetrie
Plan imi esti, te urmez in partea intreaga...

(acelasi glas: „Demonstratia mea!“)
Viu, viu acum... Dar daca n-ai raspuns bun
Te rog...

(acelasi glas inauntru)

O clipa,viu… Sa nu mai starui
Si lasa-ma triunghiului sa ma darui
Pan’ ce-oi afla...Unghiuri,laturi...
Si le trimit la tine-n zori…


Romeo: Pe-o parte din cercuri...


Julieta: (apare in fereastra de la noul O\L)
[O PE L]
Incearca acum… de mii de ori, pana
afli rezolvarea.


Romeo: De mii de ori mai grea
De nu ma lumineaza fiinta ta.
Iubitul spre teorema lui alearga
Cum fuge lenesul scolar de-o carte,
Cum el spre scoala nu da zor sa mearga
Tot astfel greu segmentul se imparte.


Julieta: Romeo! L*l... Glas de soimar sa am
Sa pot sa-ti dau macar o idée!
Perpendiculara-I ragusita, nu cuteaza
Sa fie proiectata, caci ar sparge teorema
Ecoului si poate ca i-ar face
Mai ragusit enuntul sau din simboluri.
Decat al meu enunt il spun: Romeo!


Romeo: (apare din nou).
E piramida ce m-a strigat pe nume?
Ce solutie buna am pentru enuntul tau…
Iubirea, pentru geometrie in auzul celui
Ce-asculta dulcea-i ipoteza…


Julieta: Romeo!


Romeo: Iubito, am reusit!


Juliata: Maine dimineata,spune, la cat o vei finalize?


Romeo: La ora egala cu volumul prismei, unde
aria bazei e 7 si inaltimea e 1.


Julieta: Pana atunci sunt a*a*a ani!
Dar nu mai stiu… de ce nu vei
Incerca axioma ta?


Romeo: Nu stiu... ma lasa doar
Sa stau aici pana voi rezolva
Problema ta.


Julieta: Spre a o solutiona, as vrea sa cred
Intr-una Teorema lui Pitagora
Gandind ce bine e: eu sa fiu cateta.
iar tu ipotenuza.


Romeo: Ca tu sa uiti mereu as tot ramane
Uitand reciproca sau vreo teorema
anume…


Julieta: E-aproape ziua: eu as vrea sa incerci,
Dar nu mai face ca totul
Sa para o formula.
Problema mea trebuie sa fie finalizata,
Sa poata fi verificata si demonstrata,
Si-atunci voi fi geloasa pe simplitatea ei
Si-a ta…


Romeo: De-as fi solutia!

Julieta: Ah, dac-ai fi, iubite! Dar atunci nu
Te-as mai gasi niciodata, deoarece
solutia e multimea vida si as fi
doar un...ah, un dur paralelism.
Si-acum fug, fiindca-as fi in stare
Sa-ti spun ideea de rezolvare.
Sa-ti spun tot,tot,tot de „n“ ori,
Tot „a*a=b*b+c*c“, intr-una pana-n zori.
(Iese).


Romeo: Coboare-se ipoteza pe ochii-ti,
triughiul sfant,
Si concluzia fie-ti lumina in
inima si-n gand.
De ce nu sunt eu Euclid sa pot
sa formulez
axioma paralelelor
si sa pot
Sa o gasesc, finalizarea si sa
pot sa te iubesc!
Ma duc sa-mi caut desenul,
sa-l implor, spre aceasta demonstratie
sa-mi dea ajutor. (Iese).