am fost departe să întreb moartea
ceva secrete din amintirile sale
întâi mi-am ascuns inima în cojoace
auzind că în ținut e iarnă veșnică
de drum am tot întrebat localnicii
pipăindu-i pe ascuns erau reali
nici urmă de fantome fum sau fiare
am închis ochii pipăind calea cu talpa
mi-era cald din ce în ce mai cald
se auzea un plânset sfâșia cerul
mi-am pus palmele pe față privind
printre degete tremurând am văzut
sufletul o femeie de care trăgea
spiritul un bărbat speriați îi priveau
îngerii copii bucălați cu aripi
lacrimile ei le ștergea el cu mâna
trezește-te ai avut doar un vis rău
din inimi iubirea curgea în valuri
de lumină de aici venea căldura
nicăieri ghețuri sau întuneric
lasă-mă lasă-mă coșmarul e posibil
nu mai pot nu mai rezist să îl trec
el trist îi puse sabie de foc în mână
luptă cu mine fără noi nimic n-ar fi
înțeles sau simțit atâta frumusețe
să se teamă de urât luptă te rog
și îți promit cândva fericirea o să fie
infinită am un plan nu am auzit restul
timpul mă prinsese de tâmple strângea