Sunt boboc de floare gingașă
într-o vază țesută de gândul tău,
cu sufletul plin
de sublimul gândurilor mele,
fără teamă de tine
lasă să-mi desfac petalele sângerii
în inima ta
și atunci nu mă vei pierde,
frica de mine
te-ai risipi dincolo de orizont
în abisul întunecat, adânc și rece.
Aruncă-ți privirea în căușul palmelor
unde stau de ceva vreme:
vei constata că sunt
gănd și linie.