Sunt eu ,cu moartea mea ,ca un geaman subdezvoltat,o car cu mine de prea mult timp.
Sunt eu,cu moartea,cu dorul asta care devine o boala cronica,lait-motiv,amantul-calau.
Sunt eu,cu moartea,cu dorul,cu frica ce-mi deschide ochii in fiecare dimineata.
Sunt eu ,cu moartea,cu dorul,cu frica,cu anormalitatea datorita careia nu ma pot integra in nici un sistem.
Sunt eu, cu moartea,cu dorul,cu frica,cu anormalitatea,cu singuratatea ca o noapte innorata si ploioasa de noiembrie.
Sunt eu,cu moartea,cu dorul,cu frica,cu anormalitatea...ne lipsesti.