-Pământul e bun. Pot să mă tăvălesc aici, un pic, pe jos?
E atât de bine pe trupul ăsta enorm, fără conștiință, fără sentiment, fără ochi, fără ființă. Îmi dă senzația că eu însumi nu aș avea conștiință, sentiment, ochi, ființă.
Și e o senzație atât de minunată.
Marea Uitare...
-Nu, lasă pământul. Privește cerul.
Cerul e sfânt. Cerul te iubește, A.
-Demonstrează-mi. Nu pot privi ceea ce nu mi-a fost demonstrat întâi.
-Ești imposibil.
-Cândva o femeie era considerată frumoasă dacă, zâmbind, arăta șase dinți.
Așa, ca maimuța mea, când rânjește, arată doar șase dinți. Fix șase.
Nu-mi arăta cerul, cu el vin Călăreții.
Vor speria maimuța, iar maimuța asta e singurul lucru frumos ce mi-a mai rămas pe pământ.