|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ izgonirea din rai
■ despre păstrarea direcÈ›iei, indiferent de invazii
■ baladă israeliană
■ ​ce nu se spune când se lasă noaptea
■ generaÈ›ia mea anacronică
■ ​poetul vs. bau-bau
■ amăruie
■ PaÈ™adine în endecasilabi (84)
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
■ bătrânul ioachim tânărul ioachim È™i invers
■ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
■ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor
■ Volum premiat la "Zilele Eminescu"
■ luptând
■ o lume zgâlțâită
■ Temeri sclifosite
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
final personale [ ] poeziștilor mei de aproape și de aiurea
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Leoveanu [leoveanu ]
2006-09-05
| |
Nu știu dacă am fost un poet adevărat, dar știu că am fost om, pentru că am iubit mult și am suferit mult, pentru că am greșit mult și am știut să-mi recunosc – ori de câte ori s-a putut – greșeala și am trăit cum numai eu știu penitența interioară, dar nu am urât niciodată. Și asta trebuie să facă un om și un poet: să iubească mult, să sufere mult, să greșească și să-și recunoască – dacă se poate – greșelile, dar să nu urască niciodată...
|
|
|
|