după ce bei cafea și scuipi în chiuvetă
parcă ai scuipa sânge.
sânge întunecat, parcă stors dintr-un leș

mi-ar fi plăcut să fiu bătrân.
să am o bucată mare de timp, mirosind a bunic pe care să o arăt tuturor.
dar așa, nu sunt decât un pui de om.
o.m
o-m

umori. sânge și salivă. timpul face din asta una-bucată-om.
ca la tarabă. asta e, asta cumperi.
viață

nu, trebuie să mă gândesc serios la asta.
nu e ca și cum moartea ar fi o muiere proastă. te poate păcăli.

ptiu.
asta e quintesența.
asta. asta.
repulsivă, dar e asta.
și timpul nu o înnobilează. doar crede că o face.

trebuie să accelerezi. să-ți închizi toate șansele de scăpare. să te precipiți și apoi să tai. să închizi cercul. să surprinzi. să le scoți un țipăt.
să își strângă timpul la piept, timpul lor, bătrânul lor.
să uite să îți disece eroarea.

vreau să fiu rău. vreau răul. e altceva.
scuip cafea în chiuvetă și-mi simt pentagrama de la gât dezlipindu-se de piept.
e altceva, ceva ce ei nu or să aibă niciodată.

"i will take it and go aside quietly.
you will not even hear me opening it, no paper crackle,

no falling ribbons, no scream at the end".
Sylvia Plath