Două suflete se întâlnesc în timp: unul trist și unul tandru. Se leagă între ei prietenia ce nu se vrea murdărită de dragostea trupească dar cel trist dorea mai mult și a greșit. Offf!Cel tandru a plecat plângând. Nu-l va mai regăsi cel trist decât în amintiri. Cu o seară înainte a plimbat-o în carusel și cel trist a zâmbit atunci.
-Te joci? a întrebat-o cel tandru.
-Nu.
-Nici eu.
-Ai amețit?
-Îmi place Mai vreau îi răspunde cel trist.
-De ce? Te plictisești ?
-Îmi place. Apoi cel tandru a dispărut. A înțeles că ea a vrut mai mult și el a plecat. Oare a înțeles că nu vroia decât iubirea nevinovată ce n-a trăit-o decât în vis ? Știe că a iertat-o și mai știe că nu va reveni curând. A învățat că prietenia e greu de păstrat în timp. Iertare suflet tandru și blând!