Când am ceva de spus încerc să spun. Mai greu e cu tăcutul. Cum să faci ca cineva să-ti înțeleagă tăcerea? Da, trăiesc o dramă minoră; veți zice... sunt mulți care nu pot să exprime comunicarea. Să fim serioși... sunt așa de multe modalități de a comunica mesaje, însă eu știu doar un fel de a tăcea. Aș vrea să capăt puterea de a stăpâni arta tăcutului. S-or fi făcut oare statistici despre tăcere? Cât la sută din viață tace un om? Cât la sută din tăcerea lui se înțelege? Poate că este nevoia mea intimă de cifre, dar pe undeva trebuie găsit un răspuns. Un proverb (chinezesc mi se pare) zice ceva de genul: "prostul nu gândește niciodată ce spune, iar deșteptul nu spune niciodată ce gândește". L-aș contrazice parțial, pentru că nu poți fi mereu prost sau deștept. Rămân la întrebarea mea: Cum să fac să mi se ințeleagă tăcerea? Cum să fac să nu se subînțeleagă din tăcere refuzul sau renunțarea? Și uite o poantă paradoxală: Cum să fac să îmi priceapă tăcerea distinșii specialiști într-ale psihologiei și psihiatriei !? :))