Astenici ochi proptiti de-o imagine un pic curgatoare, cam cat ii trebuie unei imagini sa fie sustinuta de incetosate borduri , dinaintea privirii de ansamblu; neinramata; infinita daca ar misca cumva ochii.
Adusa-adanca privire incremenita in jurul acelor pielite incordate din obisnuinta, cat sa creeze senzatia de incordare a unor nervi bine ascunsi, strategici; provoaca trista compasiune a unui voitor intelegator, fata de impenetrabila cunoastere;
Doua nari senzuale, din care una exorcizata de un inel din argint, privesc spre puturosul fum inclestat in dintii candva diamantati, ai mereu proscrisei guri lasate in margini spre tarana de care prea putin imi pasa.
De-as numi ochi ceea ce ma priveste, atunci ceea ce vad e campul de “nu ma uita” parjolit de cercul marit din neputinta a irisului.
Privesc putin la din ce in ce mai putinul ei, cu-n romantism bolnav, cat sa cred ca ceea ce simt, cand ii aproape strivesc ceea ce candava ii spuneam…. femeie…;
E mana, vreascul ce mi-l intinde? Din gura-i porneste cuvantul, ce-mi strapunge buza umezind-o usor pana la ciocnirea serpuita cu precarii mei dinti?
E reala chemarea ei spre cetatea in care isi duce finalul?
Pot fi primul toiag in lipsa de altul, in lumea si timpul in care am cunoscut-o, dar e groaznic, caci se pare ca voi fi si ultimul in lumea si timpul ei.
Mai pot regreta ceva? Doar lipsa profunda a marelui regret, candva nimicitor, fata de ea si persoane colateral lovite, din inertie si joaca de-a existenta.
Impacat cu mine insumi, cat sa-mi trag un glont in cap, privesc spre ea ce-mi povesteste tacit ca viata nu are nici un fel de merit ca exista; imi povesteste mie cel ce inca ii sunt simpaticul om ce-o facea sa rada; asa cum doar ea stia sa o faca, cat sa rad si eu de rasu-i bolnavicios si isteric, expulzator de furii crescute in minti partinitoare.
N-a stiut niciodata cine sunt, iar eu nu m-am caznit prea mult in a ma cunoaste, decat prin altii, cat sa ajungem azi in a nu mai vrea niciunul a mai cunoaste prea multe.
Cand am zis ca voi distruge lumea cu ceea ce gandesc, n-am stiut ce fac.
Am distrus-o! Sunt prea bun in ceea ce distrug; nu ma distrugeti!