Abur... Abur usor... Inseamna ca respir... Deci, traiesc?... Inca???... Hmm, eu credeam ca s-a terminat!! Atunci inseamna ca sunt mecanic in ceea ce fac? Probabil!
Cica sufletul omului e cel care ghideaza insasi existenta lui. Daca sufletul e bolnav atunci acel om e lipsit de orice initiativa, n-are nici un chef de viata si norii sunt mereu deasupra capului. In schimb, daca sufletul e sanatos, toate rampele omului sunt deschise el trebuind numai sa aleaga pe cea care ii e propice.
Sau asa mi se pare mie? Oricum, eu sunt cu sufletul bolnav... Toate merg cum nu trebuie, un chin ma napastuieste, rid cand ar trebui sa pling si invers... Cica viata asta a noastra are un sens. Trebuie sa aiba sens. E ca o busola care arata inevitabil nordul si noi spre el ne indreptam. Dar daca busola e magnetizata si nordul e variabil? Unde ne indreptam? Spre un nord relativ, cred!!
E ciudat sa treci de la extaz la agonie... Inainte culorile din jur erau vii, lumea exista, pasarile zburau si le observam, vantul imi ravasea parul... Acum totul e tern, pasarile tac si vantul numai bate! Dar cica exist! Imi dau seama de asta atunci cand ma intersectez cu cineva dar, curios, vad prin el! Ii simt prezenta dar in acelasi timp nu e! As fi curios cand o reveni extazul cum va invia lumea in jurul meu!
Am facut un exercitiu al imaginatiei in perioada agoniei... Ma gandeam ca sunt fericit, ca totul e roz in jur si ca viata explodeaza in jur. Ba mai mult, un zambet mi se ivea pe fata si savuram acel interludiu al excitatiei edenale. Pina cand, inevitabil, aparea un nor! Mai intai ca un abur, apoi din ce in ce mai pronuntat si acoperea raiul fericirii mele! Si zambetul se transforma in rictus...
Atunci? Cum e? Traiesc sau ma fac ca traiesc? Frana aceasta ma face sa nu mai fiu sau e insasi corvoada destinului?
O chestie ciudata... Cea mai mare parte a trecutului innegurat l-am putut sterge dar o parte mai mica nu... Acesta e pur si nu-l pot sterge! Nu primeste comanda "Reset"! Deci il accept si traiesc prin el... A! Deci traiesc?? Atunci de ce nu simt asta?
Gandul imi zboara in mii de directii si in toata invalmaseala asta ramane ceva deasupra nefericirii mele! Ce anume??
Abur... Abur usor...