Unui meseriaș, despre ce înseamnă să fii domn cu adevărat
(Scrisoarea a 173-a)

Mă întrebi cum ai putea să-l faci domn pe fiul tău. Ca să nu se mai chinuie, zici, cum te-ai muncit și tu de-a lungul vieții tale.
“Fiindcă eu” scrii, “m-am chinuit și am pătimit mult, dar am păstrat credința și cinstea”.
Bine, omul lui Dumnezeu, dar atunci ești un adevărat domn în înțelesul creștinesc al cuvântului!
Iar în înțelesul creștinesc al cuvâtului adevărat domn este cel ce își păstrează un suflet domnesc prin toate chinurile și pătimirile din viață, pe când în înțelesul lumesc și pagânesc, domn este cel căruia domnia, și cinstea, și stăpânirea cea dinafară îi pun neîncetat sufletul în primejdie.
Adevărata domnie este în noi, nu pe noi.
Sunt asigurate pâinea și nelucrarea? Sunt asigurate pierzania sufletului și degradarea caracterului.
La noi în casă erau două pluguri: unul curat și strălucitor, iar altul ruginit. Unchiul meu obișnuia să numească plugul curat și strălucitor “domnul plug”. “Azi vom ara cu domnul plug, iar ruginitura aia las-o să ruginească!”
Prin slujire se ajunge la domnia adevarată, la strălucirea sufletului și frumusețea caracterului.
Iar Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește, le-a spus Hristos apostolilor. Și pe ei i-a învățat să fie slugi pe pământ ca să-și păstreze un suflet domnesc și să domnească veșnic în ceruri. Cu adevărat, apostolii au fost ca niște pluguri curate și luminate, cu care Gospodarul lumii a arat lumea, semănând nobila sămânță a domniei și Împărăției cerești.
Adevărat domn este cel ce are suflet domnesc și caracter domnesc; cel care ține minte obârșia sa domnească,
cerească, de la Dumnezeu; cel ce înalță gândurile și rugăciunile sale la Domnul, Tatăl său; cel ce iubește adevărul și caută dreptatea în numele Dumnezeului adevărului și dreptății; cel ce face faptele milostivirii și bunătății, care nu îi disprețuiește pe cei neputincioși și nu îi pizmuiește pe cei trufași; cel care se socoate slugă a lui Dumnezeu și a poporului; cel care întrebuințează scurtul său veac pământesc nu spre lenevie și ruginire ci spre proslăvirea lui Dumnezeu, spre mântuirea sa și a aproapelui; cel ce în bogație se simte sărac, iar în sărăcie bogat cu Dumnezeu; cel ce primește cu recunoștință, rabdă cu nădejde și moare cu credință; cel ce, după cuvintele lui Pavel,
Bine voiește întru neputințe, întru defăimări, întru nevoi, întru prigoane, întru strâmtorări pentru Hristos. (IICor,12,10)
Toți aceștia, care au lăsat amăgitoarea domnie pământească și au mers după Hristos, sunt domni ai lui Dumnezeu, nobili ai lui Hristos, aristocrație cerească.
Pace ție și binecuvântare de la Dumnezeu.