"O lampă chiar dacă se umple cu ulei și i se pune fitil, rămâne în întuneric desăvârșit dacă nu se și aprinde de la un foc. Așa este și cu sufletul: în aparență, el poate fi împodobit cu toată fapta cea bună, dar în realitate, dacă nu are aprinsă în el lumina Duhului Sfânt, el este stins și întunecat". ( Sfântul Simeon Noul Teolog )
Aveam impresia că noi, oamenii, nu vedem adâncul lucrurilor și Lumii pe care trăim, din cauza prea multei lumini. Așa ajunsesem să îi cer lui Dumnezeu mai mult întuneric. Într- o bună zi, viața m-a așezat pe o scenă, de pe care urma să citesc o poezie dedicată unui sfânt, în fața unei săli pline de spectatori. În sală era întuneric, iar pe scenă, pe fila de pe care urma să citesc, o geană abia zărită de lumină, la care nu vedeam aproape nimic din ceea ce era scris. Abia atunci, incapabil să citesc măcar o litera, mi-am dat seama eu, orbul, de valoarea Luminii.