Funcționarului Petar I., despre credința în natură
(Scrisoarea a 171-a)

Dvs a-ți dori o “credință nouă” si propuneți credința în natură și legile ei. Dacă nu v-ar lipsi cunoașterea trecutului poporului nostru și al tuturor popoarelor creștine europene a-ți vedea limpede cât de perimată și neîntemeiată este pretenția dvs. Lucrul pe care îl propuneți nu este nou, nici nemaipomenit- fiindcă tocmai aceasta era credința strămoșilor nostri păgâni dinainte de creștinare. Iar credința crestină, pe care o ținem acum, e o credință nouă față de cea veche, păgână.
Așadar, dacă doriți o credință nouă, să știți că o aveți deja. Dacă doriți credința în natură și în stiihiile ei, înseamnă că nu doriți o credință nouă ci una veche, străveche.
Ascultați cât de plastic se exprimă apostolul Pavel scriindu-le galatenilor, de parcă v-ar răspunde:
Când eram prunci, sub stihiile lumii eram robiți; după care adaugă mustrător: Iar acum, după ce a-ți cunoscut pe Dumnezeu… cum vă întoarceți iarăși la cele slabe și sărace stihii, cărora iarăși din nou voiți a le sluji? (Gal. 4,3-9)
Vedeți încotro mergeți? Mii de ani au trăit întunecații nostrii strămoși în întunericul păgânismului, robi stihiilor materiale ale naturii. De-abia s-au smuls din fălcile materiei și au ajuns la înălțimea Dumnezeirii duhovnicești și la libertatea de fii ai lui Dumnezeu Celui Unul și Viu. Acum vreți să vă întoarceți și să vă aruncați în acel întuneric și în acea robie!
Ce altceva este natura decât un instrument al lui Dumnezeu? Ce altceva decât o trestie firavă față de Dumnezeu Cel atotputernic?
Iar dvs a-ți vrea să vă rupeți viața de Dumnezeu Cel atotputernic și să o legați de o trestie firavă!
Care este mai mare: olarul sau oala? Dvs prețuiți oala mai mult decât pe olar! Asta vine de la vederea slabă și de la teamă. V-ați temut de praful universului și de vânturile care îl spulberă și în teama dvs doriți să vă închinați lui asemenea strămoșilor nostri din vechime, închinătorii la idoli.
Oare nu vedeți că și duhul omenesc se arată pretutindeni mai tare decat natura materială? Cu atât mai mult Duhul lui Dumnezeu. Și atunci, pentru ce vreți să aruncați duhul omenesc sub picioarele materiei? Stăpânul să fie rob slujnicei?
Parăsiți gândurile nevrednice și nimicnice ale slavilor păgâni. Cu asemenea gânduri au fost și au rămas sălbatici mii de ani.
Precum fluturele nu se mai preface în omidă, din care a ieșit, nici noi nu mai avem întoarcere în cochiliile putrezite ale vechii credințe păgâne.
Hristos să vă lumineze.