cântecul răsturnat din gondolă

bate ora tristeții confuze

pe lângă zidurile cojite

intimitatea murmură halucinant

asemenea chemării unei femei desăvârșit frumoase

prin goliciune nebunie și nepăsare

unde timpul e simț

și fiece mască își flutură încruntarea

ca o neliniște-n carne

poți muri subit de melancolie