Sunt singura si imi este urat.Unde este veselia mea de altadata?De ce am fruntea incruntata?Acum cateva luni eram cea mai fericita femeie de pe pamant,dar a trecut.Mi-e dor de el,de pielea lui,de atingerea lui.Mi-am calcat in picioare tot ce am mai bun,am indurat multe,te-am iertat,te-am iubit si tu mai parasit.De ce?Din dragoste?Mai bine nu,m-ar durea si mai tare.Oare cum poti trai stiind ca eu te iubesc,ca ochii mei nu mai au lacrimi?Te-a durat vreodata sufletul de iubire?Ai simtit ca nu mai poti respira de dor?Sa fie rautatea mai presus de toate?Simt cum ma sfarsesc si nu mai pot face nimic.E greu,dar totusi mai sper.