Dă-l Maicii Domnului și nu va muri!

La fel ca și ceilalți frați ai săi, de mic copil, Costăchel, căci așa îl alintau cei din familie, a fost bolnăvicios. Avea doar câteva luni când s-a îmbolnăvit încât nu mai sugea nici de la pieptul mamei sale. Văzând aceasta, părinții au spus că va muri și Costăchel așa cum au murit și alți frați ai lui. Dar mama părintelui Cleopa, punându-și nădejdea în Dumnezeu, s-a dus cu copilul la mănăstirea Cozancea. Iată ce ne povestea părintele Cleopa despre această întâmplare:
"Când mama a ajuns la Cozancea, s-a întâlnit cu un părinte numit Conon Gavrilescu și i-a spus:
- Ce să fac părinte? Uite, copilul acesta o să moară. Nu mai vrea să mănânce nimic, nici măcar să sugă puțin lapte. Uite ce slab e!
- Dă-l Maicii Domnului și nu va muri!
- Dar cum să-l dau?
- Ia un ștergar și o lumânare și vino în biserică la icoama Maicii Domnului.
După ce mama a făcut rost de un ștergar și o lumânare a intrat cu mine în biserică. Părintele Conon era în fața icoanei Maicii Domnului și i-a spus mamei:
- Îngenunchează aici și zi după mine: Maica Domnului, îți dăruiesc ție acest copil al meu.
Mama îmi povestea că din clipa când a rostit aceste cuvinte eu am dat semne că aș vrea să sug la pieptul ei.
Tot atunci părintele Conon, pe care l-am cunoscut și eu pe când mergeam la Cozancea la părintele Paisie, a mai spus și aceste cuvinte:
"Acest copil va trăi cel mai mult".
Iată, acum sunt bătrân, am peste 80 de ani și nimeni, nimeni din familia mea nu mai trăiește. Așa a vrut mila lui Dumnezeu ca ce a fost bun să plece, iar ce este rău să mai rămână"
Fiind ales de Dumnezeu spre folosul multora, de mic a fost dăruit cu darul vorbirii și cu o memorie de invidiat. Chiar și acum, la 86 de ani, darul acesta nu l-a părăsit, încât rămâneam uimiți cu câtă ușurință reținea nume de oameni, localități și alte date care nu aveau legătură directă cu ale credinței.