E o contradicție-n mine ce sfărâmă
Încrederea, iubirea și credința,
Mă macină, m-apasă neputința
Și-n sufletul meu totul se dărâmă.

Și nu-nțeleg cum din lumini și vise
Numai întuneric și durere cresc
Și nu-nțeleg cum din iubiri nescrise
Ies doar lacrimi și dureri ce ofilesc.

De ce mă doare tot ce-i bun in mine,
Când n-am făcut nimic care să doară,
De ce continui să mai cred in tine,
Când tu îmi lași iubirea ca să moară?

De ce pe urmă eu încetez să cred
Știind că mâine iar voi spera să vii,
De ce-mi doresc mereu să te dezmierd
Și-apoi să mor din nou când nu revii?