Respir greu. Tot mai greu. Simt o încordare în gambe ca intr-o prindere de clește, iar imaginea îmi tremura amețitor.
Dar trebuie sa continui sa alerg. Și mai alerg.
Mi-au amorțit brațele, iar pe fata cu siguranța am făcut un transfer de culoare și temperatura cu Măritul Soare.
Și iar respir greu. Inspir adânc apoi izgonesc zgomotos, ca o ultima suflare, aerul metamorfozat în plămâni.
Gata, nu mai fumez! Ei, fir-ar sa fie, dar de cate ori n-am mai zis asta!
Ia, te uita! Un păianjen imens a lucrat pânza cat sa-mi acopere mie privirea… parca-i așa o amețeala dulce în mine…
Mi-afund tălpile-n asfalt, brațele-n eter și ochii-n cer… plutesc… plutesc…
„ Hei, fetito! Revino-ti! Tu ai de gând sa dai BACU’ la sport și leșini la antrenamente?!?”