n-am avut teama până la glezne
era toată carne din carnea mea
puroia în ochii tăi oarbă
inimă și brațe ți-am dat
erau acolo înnoptai în ele
dar te-ai grăbit cu un blestem
și ai ars asteptarile

…iubești
toate se duc în haos
înțepenesc timpul
viața nu-ți mai ajunge
mori încet mușcat de o mie de gânduri
și poate alegi
să-i scrii

în pădurea de argint
vântul și-a lipit de tâmple liniștea
și eu stiu
acum știu