Fratelui Jivan A., despre căpitanul cel bun
(Scrisoarea a 201-a)

Îmi scrii despre marea bucurie pe care o nutresc oamenii buni și evlavioși din toată plasa voastră.
V-a venit un nou căpitan de plasă. Om cu școli înalte, dar totodată și cu credință puternică în Dumnezeu. Adevărat om al lui Dumnezeu în toate privințele. Þine credința și în faptă și în cuvânt. Þine slava, candela în casă, în fiecare duminică este cu poporul la biserică. Când a aflat că în orașul vostru sunt unele suflete împietrite care nu simt puterea și măreția și mila Făcătorului lor, a mers la ei, din casă în casă, din prăvălie în prăvălie, și vorbea, învăța, sfătuia, aducea aminte. A reușit în scurtă vreme să trezească multe suflete adormite și să deschidă conștiința câtorva necredincioși care nu știau nici de Dumnezeu, nici de suflet. Acum toți au început să vină la spovedanie și la împărtășit. Rostul acestei lucrări a lui s-a arătat în cinstea poporului: au încetat multe fapte rele, obiceiuri stricate, cuvinte rele și hulitoare.
Simt o bucurie la fel de mare ca a voastră văzând că unul din conducătorii poporului este de un suflet cu poporul. Reușita căpitanului vostru dovedește că poporul nostru de la țară e gata să asculte bunele sfaturi ale conducătorilor săi civili și să urmeze bunului lor exemplu. Și Dumnezeu îl va binecuvânta.

În Sfânta Scriptură stă scris că
Cela ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui suflet din moarte și va acoperi mulțime de păcate. (Iac.5,20)

Deie Marele Dumnezeu mii de asemenea conducători ai poporului.
Iar când îți amintești de unul pe care i-ați avut înainte, care ura credința în Dumnezeu și bătea oamenii evlavioși, și într-o bună zi l-a călcat trenul și a pierit, poți spune doar atât: cine are ochi de văzut să vadă, și cine are urechi de auzit să audă, și cine are câtuși de puțină conștiință să se teamă de Dumnezeu.

Pace ție și binecuvântare de la Hristos.