Feroviarului Milivoi M., despre cuvintele de la
Apocalipsa 1,6
(Scrisoarea a 202-a)

Trăia în Asia un oarecare împărat păgân. Era puternic și temut dar nu avea urmași. Când i-a venit vremea împăratului să moară, l-au întrebat cine să împărățească în urma lui. Grăit-a împăratul: “Găsiți-mi om care să fie după voia mea, ca să-l înfiez și să fie împărat după mine. Acel om trebuie să aibă însă 3 însușiri. În primul rand să nu se teamă de moarte; în al doilea rând, să nu dorească să fie împărat; în al treilea rând, să aibă mai mulți copii decât orice alt om din împărăția mea”.
Au căutat, au căutat...și n-au găsit.
În cele din urmă au adus înaintea împăratului un lemnar tânăr, frumos și viteaz. Împăratul care trăgea să moară l-a întrebat:
“Te temi de moarte?”
Lemnarul a răspuns:
“Cum să mă tem de ceea ce se teme de mine și va să-mi slujească drept punte spre împărăția veșnică?”
Întrebă iarăși împăratul:
“Vrei să fii împărat?”
Lemnarul a răspuns:
“Cum să doresc să fiu ceea ce sunt deja? Făcătorul meu m-a înfiat prin Hristos, iar Făcătorul mei este Împăratul împăraților; așadar și eu sunt deja împărat”.
În fine, împăratul a întrebat:
“Câți copii ai?”
Tânărul a răspuns:
“300 am. Sunt cei pe care i-am botezat și născut duhovnicește. Aceștia sunt copiii mei duhovnicești, care mă numesc părinte duhovnicesc al lor”.
Atunci împăratul a căzut pe gânduri, după care a zis:
“Te-am chemat să te înfiez, însă acum te rog să mă înfiezi tu pe mine, ca să fiu și eu între fiii tăi duhovnicești” și l-a botezat tânărul pe împărat. Și împăratul a murit fără teamă de moarte.

Aceste răspunsuri ale tânărului lemnar îți arată limpede înțelesul spuselor: și ne-a făcut pe noi împărați.
Toți creștinii sunt înfiați de Împăratul ceresc prin mila și harul acestui Împărat și pentru sângele lui Hristos.

Așadar, toți câți trăiesc în această viață ca niște creștini adevărați vor intra în nemuritoarea împărăție a cerurilor și vor împărăți cu Tatăl lor, Împăratul Cel veșnic și neasemuit.

Pace ție și binecuvântare de la Dumnezeu.