îmi păstrez creierul pentru cîini și renunț la ce rămîn

nu ești n-am chip dar
mă desfac între ceilalți și ei spun
(aureolari, calzi, omogeni) ridică-te și mergi
iar mă ridic și-aș vrea copiii pe care-i aud cum se scaldă în apele limpezi, pe apus, dincolo de mine, cînd pe mal mișună gîndacii lungi aș
vrea zorii reci cînd mă cumperi cu o cafea îmi spui să mă îmbrac bine să nu răcesc
să fiu mai bună
(zîmbesc sărac)
un ac să-mi cos rochia
un trotuar mai vesel
amiaza cu hawkins
să-mi pierd satana albă accidental într-o luni fără mamă
și

fac semnul ei se întorc dînd din coadă însă eu nu mai am nu ești șerpuiesc noaptea acolo nimeni nu e sfînt
ce nebunie să fiu atît de vie