În câmpul negru al înserării
Ciulinii de carbon se ridicau trufaș,
Siluete scheletice și ascuțite.
Iarba era neagră pe cerul înserării,
Cerul huzurea într-o auroră boreală.
Mi-am lipit urechea de pământ,
Să aud sunetele din pieptul lui,
Și am auzit, pierdut în noapte,
Freamătul de culcare al inimii lui.
Eram undeva la începutul lumii
Și asistam la prima ei noapte de somn.