Pe unde plec, din vechiul han
Al așteptărilor în van
M-abat din drumul meu mereu
Și o pornesc, la drum, din greu.

Aștept înlăcrimat ca ziua
să-mi poarte fala în noroc,
Să-mi cînte ceasul pe tîrziul
ce nu-l vei regreta de loc.
Îmi rătăcesc în ochi pustiul
prin parcul veșnic solitar
Îmbrățisînd mereu tîrziul
și lebedele cîntă iar.

Te-am așteptat în sărbătoare
în dimineața aburind
Și doar speranța-i rătăcire
prin parcul veșnic înflorind.
Să văd apusul dimineții
pe raza ceții-am așteptat
Și cu un strop de așteptare
ca să te uit m-am îmbătat.