Imi vine să rîd de asemenea idee. Nu sunt nici vampir, nu sunt nici măcar un simulacru pentru Halloween. Pur și simplu este o idee creată de imaginație, de nepăsare, de plictiseală. Nu mă simt tentată de a degusta prețioasa licoare. Nu am înclinații atît de sadice, nici măcar nu mi-e sete! Dar în nici un caz, dacă aș putea să beau așa ceva, deja o linguriță ar fi o unitate de măsură cam mare. Prefer, hai să zicem, cu pipeta. Așa da. Ar fi un mod mai accesibil de înghițire. Dar cu lingurița... Nu prea cred că aș avea șanse. Nu am nevoie de surplus de sînge. Am suficient sînge pentru mine pentru a nu mai încerca diverse adaosuri, diverse metode a-l completa pe al meu. Și, în orice caz, nu aș putea să beau fără a fi într-un mediu adecvat. Pur si simplu, să îmi potolesc setea astfel, ca și cînd aș bea apa, nu prea merge. De exemplu, nu mă pot așeza la birou , și să încep să beau. M-ar vedea colegii... nu? Și nu prea sunt sigură de reacțiile lor. Nu vreau să le testez. Nu sunt curioasă. Intr-un castel , noaptea, pe un baldachin cu draperii care pică în falduri groase și rosii, parcă ar mai merge. Și numai în cazul în care aș știi că viața mea ar depinde de licoarea aceasta. Dacă m-ar întineri, dacă m-ar salva de la o moarte prematură. Poate. Am zis poate, da? Altfel, nu prea mă văd în asemenea ipostază. Și, dacă stau bine să mă gîndesc, cred că nici măcar cu o pipetă nu aș putea să îl degust. Darămite cu lingurița!!!