umbra din fereastră îmi face cu ochiul
o țintesc de ore bune
se lipește de geam
parcă îi iese o răceala din spate
și umblă spre mine
intră și-mi iese prin piele nevăzută
mă coase de veșnicie cu fiori
se îngrămădește toată deasupra
într-un punct
și nu mă mai doare
e ca moartea
și atât