inutil să îți spun că mi-ai rămas în piele
te freci de oasele mele
și nu întelegi de ce dori
stau cu genunchii ieșiți din barbă îmbrățișat
parcă ies dintr-o lentilă cu fața
degetele trag din șiră părți lucioase
le așează pe hârtie în alb și negru
autoportret cu tine

am surprins si durerea
dacă o privești ai habar despre
dacă nu
schimbă poziția speră
că de data asta lumina va fi mai bună
iar unghiul cu cine trebuie

inutil să îți spun că mi-ai rămas în piele