Timpi și timpuri, distanțe între aproape și departe, puncte de reper ale vieții, început, prezent și în cele din urmă trecut. Îmbătrânesc cu zi ce trece (o simt din cauza reumantismului și a durerilor de cap), totodată mă bucur înțelepciunea acumulată și respectul pentru ceilalți îmi dau fericirea.
Timp trecut și fără cale de întoarcere, melancolică clipă și de neînlocuit.
O, dar mă poate acuza cineva pentru faptul că mai frumos îmi pare trecutul? Pentru că în viitor aș vrea să-mi fie bine îmbinată o pare din frumosul trecut? Nu sunt cel ce pune stăvilar timpului, nu vreau și chiar dacă aș vrea nu pot, așa că-l las să curgă ca pe o apă ce urcă-n amonte în loc să coboare să se revarse la locul ei. Nu pot să-l opresc.Nu fac parte dintre acei ce ar străbate distanțe lungi cu diligența în locul mașinii și nici nu cred că un porumbel ajunge mai repede decât e-mail-ul. Mai cred că o luptă dreaptă (dacă pot coexista noțiunea de luptă cu noțiunea de dreptate într-o singura frază), este mai dreaptă când se duce tete-a-tete și nu din birouri somptuoase apăsând un buton ce poate distruge mai mult decât ar fi făcut 1.000.000 de luptători.
Și totuși... Dar să(-mi) revin la timp și timpi, la totul și la absolut nimic. Am întâlnit o dată un om ce era angajat la o firmă și câștiga bani buni pentru asta, ce era specialist în estomparea timpilor morți. Hotărât, energic era tipul, îmi explica cu mii de argumente cum distruge dânsul, aducând aproape de zero acești timpi, cum îi poate elimina. Oare? Și totuși ... nu am înțeles cum? Eu am rămas tâmp la noțiunea de "timp mort", deoarece pentru mine, moartea înseamnă o nouă etapă, o nouă viață, nici decum ceva la care m-am oprit, un stop etern. Am înțeles că omul se referea la timpul pierdut în procesul tehnologic, dar nu am putut înțelege nici ce, nici cum...
Cum poți să pierzi timpul? Timp cu minus în față sau minus timp. Noțiune pe care de mult timp încearcă să o definească s.f.-iști, mai nou și mai încoace, matematicieni, fizicieni și alții ca ei. Filozofii și astrologii caută acest minus de foarte mult timp. La mine nu a prins încă, pe mine nu m-a prins. Poate nici nu nu vreau și nici nu-l caut; de ce? nu știu. Nu am văzut niciodată timpi în care să nu faci nimic.
Nu am avut astfel de timpi poate de aceea nu îi accept. Nu am văzut niciodată timpi morți sau timpi zero, nu cred în aceste feluri de timpi, nu mi-a înghețat niciodată timpul deși afară erau -50°C . Timpul mi-a rămas statornic trecerii lui, minut de minut, secundă de secundă.
Nu poți să pierzi (ori să omori) ceea ce nu ai, nu poți să dai din ceea ce nu ai avut, doar poți să speri că vei avea vreodată. La asta doar scriitorii de s.f. se pricep. Eu nu am creat nici o secundă, dar tu făcut-ai vreouna? Timp sau timpi mai mult sau mai puțin morți. Cum ar fi timpul în ianuarie când afară sunt 30°C, sau care sunt timpii câștigătorului? Timp, timpi, nuanțe. Trecut, de ce devii nostalgic, de ce nu mă lași să trăiesc în prezent? Dar totuși sunt un nostalgic, îmi plac poveștile cu cavaleri, îmi place cuvântul onoare, respect eternul adevăr. Trăiesc în trezent, dar totuși prezent este și ziua de ieri, căci fără de ea nu știu ce va fi mâine, fără trecut nu există viitor! Știu că totul e ciclic, totul revine la forma de început; recunosc, duc o altfel de viață, nu se aseamănă cu aceea din trecut. Dar totul se-nchide totul e cerc, revenind la forma inițială; piramidele nu fac altceva decât să-mi dea dreptate; cred în ziua de mâine dar asta nu înseamnă nimic fără ziua de ieri. De aceea nu cred că poate să fie vreodată un timp pierdut. Viitor, te salut eu, bob de trecut! Te simt că vii și odată cu trecerea timpului, presimt viitorul cum vine. Simt cum trecutul îmi trece crud și acid prin vene. Timp și timpi, alergați prea repede, uitând de tot și de toate. Lăsați-mă în trecut, nu vreau să trăiesc într-o lume ce nu vrea să știe că timpul nu-i aparține, că nu poate să piardă, să vândă sau să cumpere nici o secundă, darăminte o oră de adevăr și dreptate, că nu are și nici nu poate avea, nimic din ceea ce nu a făcut sau nu va face. În numele trecutului, vă salut pe voi cei ce veniți; salut în voi și prin voi viitorul! Vă dau dreptate în tot ceea ce veți face fără să știu ce - pentru că sper - veți știi ce faceți și nu veți trece-n viteză pe lângă trecut. Sper că veți mai avea timp și de o carte, un film vizionat la cinema,veți mai vedea natura.
Din toată inima mă rog să nu salut un viitor fără trecut, că nu veți știi cât e de greu să reinventezi roata. Vă urez să nu uitați gustul ciorbei de legume proaspete din grădină și nici plăcerea matinală de a face cafea la ibric. Sper să nu am ocazia să salut un viitor din care nu vreau să fac parte... Timp și timpi; prezență trecută în viitor, te salut!