I
Într-o dimineață m-am trezit cu o imperioasă dorință:
De azi voi fi poetă.
Deodată m-am simțit tare mândră de mine și de visul care m-a condus la o asemenea concluzie.
Voi lua literă cu literă,
Caractere românești, semne de punctuație, paragrafe pe care le voi alinia frumos, chiar și spații.
Le voi amesteca cu un pic de dulceață de jurăminte de amor,
un pic de amăreală între mamă și tată când copilul nu-i ascultă,
ba voi pune și un pic de acreală de soacră cu tot cu nora ei...
Mă și gândeam ce minunăție va ieși, cum mă vor aclama toți...oare ce ruj s-ar potrivi la sclipirea din ochii mei când mi se va inmâna premiul pentru poeziile mele ?

Hai, gata vorba, unde-i masa de scris, mă așteaptă nemurirea...Am pix, hârtie...

II
Apoi mi-am dat seama că îmi lipsea ceva... nu îmi gaseam inspirația...
Am căutat-o în blana pisicii mele, eram convinsă că, hoață cum o știu, a găsit-o pe undeva, și cum e atrasă de tot ce strălucește...
Parcă văd ceva sclipind în blana ei...dar nu, nu era ce căutam eu, cred ca era doar un licurici pe care îl legase cu două fire din mustața dumneaei, în speranța că domnul motan, soțul distinsei, nu mai greșește iar casa și nici mâța...
Se prefăcea ca doarme, afurisita...
Am trezit-o și i-am mieunat ca să înțeleagă,
Hei, nu te mai preface că dormi, cred ca tu mi-ai furat inspirația, tu n-auzi că de azi m-am hotărât sa devin poetă ?
A deschis un ochi, apoi mi-a zis,
Femeie, ești nebună, lasă-mă că sunt supărată, azi am realizat că am doar 9 vieți de trăit și gândul în sine mă ucide, asta înseamnă că mai am doar 8...

III
Am lăsat-o și m-am dus la mama s-o întreb dacă nu cumva, din greșeală, în loc de zahăr, a pus, în prăjitura de dimineață, inspirația mea.
Draga mamii, mi-a spus, tu chiar crezi ca cineva are nevoie de dulcegării ? Potolește-te, ia mai bine du-te și mătură prin curte, aseară a fost ploaie de stele și e o băltoacă luminoasă de nu o treci nici cu toți norii din lume...

IV
M-am trezit brusc și mi-am dat seama de tragicul situației... a fos doar un vis!
Poetă fară inspirație.
Poate că ea, Doamna Inspirație, nu a existat niciodată.
Nu pentru mine.
Sau poate că trebuie doar să mă îndrăgostesc.