alunecăm
vertical
expuși la metaforă
e mai simplu decât să te întreb
să mă întrebi
de ce
te văd omule

***

dacă mă plângi nu-ți sunt
nemulțumitul
părăsit în drum
hrănește
paserea
sărută pământului
galben îmbietor

***

tu înalt camera galbenă
așteptând viorile
eu plecatul
să mor
cuminte cât cei rămași
în clopote
frunzele roșii bat

***

întreaga boltă
ai furat cuvântului
tremurul mâinii
și nebunia de mai târziu
doar arcuirea liniei
hieratic
să mistuim atunci