Cuvintele și zâmbetul s-au întâlnit într-o lacrimă. Tu ziceai că-i fericirea de vină. Eu credeam că-i din cauza vântului. Cum nimeni nu putea să ne spună ce și cum, am tras un fum din pipă și ne-am văzut de drum. Soarele verii încremenise pe-o piatră. Zilele s-au pierdut de noi. Din când în când, din loc în loc, de Tymp se ține câte-un joc în care Marele Noroc stă în scânteia unui foc și-un pic de vânt.

Plin de muguri, plopul se leagănă-n vânt Se adună nori de zăpadă. Toate câte sunt, stau să cadă. Ești la mutare, ai insistat tu.... Radicalul acela dintr-un Unu negativ mișcase imaginarul și zarul. O salvare trece pe Tomis spre trecutul meu. Ponna-și lasă botul cald și umed pe pălăria mea. Se uită la mine dacă poate să urle și ea. Remiză, am zis văzând mișcarea câștigătoare. Tu ai răsturnat tabla și Ponna a început să latre pe scară... pe rândul de sus schițez zilele unui calendar...