noaptea i. rămâne spartă lângă bărbatul ei
de mult nu-i mai tresare în somn
de mult nu-i mai atinge trupul fibros
printre coapsele ei curge râul negru

ea se pregătește pentru încă o zi când va fi transparentă
va găti va spăla va întinde rufele pe sfoară
își va lua bărbatul în brațe și-l va purta ca pe o bucată de lemn.
până seara târziu i. va iubi în locul lui
va scrie un poem foarte trist în locul lui.

doar pentru i. aș compune un cântec înalt
i-aș atinge sufletul cu nemurirea lui armonioasă
ar fi o poveste simplă din care ea ar ieși albă ca un crin
împlinind toate imaculările

aș purta pentru o vreme durerea ei în durerea mea
apoi ea ar naște întregul
niciodată i. nu ar mai fi transparentă
s-ar aprinde ca o torță
în bezna grea a tăcerii depline.