îmi aduc aminte zăpezile uluitoare și munții

nu știu de ce în ultima vreme cuvintele
parcă le rup din carne din os și din sânge
le arunc înspre lume și fug

Cinematograful

în copilărie mergeam aproape în fiecare zi la cinematograf
mă uitam la filme indiene și râdeam în hohote
mai ales când vedeam fetele acelea cântând pe dealuri viu colorate
toți începeau să mă înjure și îmi spuneau să tac
dacă stau bine și mă gândesc am și plâns o dată
la nopțile cabiriei
atunci toți m-au privit mirați mi-au spus să tac
și iar m-au înjurat
la cinematograf era bine
biletul era ieftin cu reducere
uneori intram pe ușa din spate
atunci îmi spuneam că sunt o mare aventurieră

fugeam de la școală
mai ales de la orele de
matematica dirigenție chimie fizică economie politică
îmi cumpăram țigări cișmigiu
erau lungi și îmi plăcea numele lor
le ascundeam în geantă și orașul era numai al meu
cu toate cinematografele lui
eram un om liber

apoi într-o zi m-au prins părinții
maică-mea m-a tras de codițe
tata s-a uitat la ea și i-a spus
lasă fata în pace și hai să intrăm și noi la film
tu danule fugi la școală

și acum mai merg câteodată singură la cinematograf
din ce în ce mai rar e drept
plătesc întotdeauna biletul
când stau pe întuneric în fața ecranului uriaș
îmi dau seama că nimic nu s-a schimbat nimic
pe cuvânt
doar cinematograful orașul țigările
în rest nimic
pe cuvânt
orașul e al meu cu toate cinematografele lui
sunt un om liber


Moartea tatei

atunci am ieșit pe stradă erau mulți oameni în jur
se grăbeau voiau cu toții să ajungă undeva
am privit îndelung norii cum treceau pe cer
și mi-am spus că eu nu am să mor niciodată
aveam 13 ani și foarte multe pietre colorate primite în dar de la el
atunci am descoperit că dacă strigi nu te aude nimeni
și chiar dacă se oprește cineva să te privească atent
nu are nicio importanță
atunci am coborât în mine adânc și mi-am spus
că am să scriu într-o zi cuvintele acestea

Ana

după moartea tatei Ana a început să tacă
tăcerea ei o făcea și mai frumoasă
(la nașterea mea doctorul i-a spus
Ană cum s-a putut naște din tine un copil atât de urât
aveam păr pe tot corpul 900 de grame dar voiam să trăiesc
și am trăit)
Ana a iubit un bărbat apoi a murit pentru că spunea ea
fără el pietrele nu au nicio culoare
fie vorba între noi nu am înțeles niciodată femeile care iubesc pentru totdeauna

Sânziana

era bunica mea excentrică fuma și vorbea franțuzește tot timpul
asta și pentru că își petrecuse tinerețile la Paris
de acolo s-a întors fără niciun ban dar cu un geamantan de cărți
și cu multe sfaturi utile educației mele spunea ea
desigur nu eram de aceeași părere
avea un țigaret lung și îmi povestea tot timpul
despre viețile pictorilor poeților și ale altor personaje
cărora pe atunci chiar nu le dădeam nicio importanță
acum când mă gândesc la ea parcă m-aș privi într-o oglindă ovală

cam atât
în rest nimic
doar munții și zăpezile uluitoare