Scrisori între frați


Trăim o viață și nu putem cunoaște
iubire-adevărată. Ne temem și rămânem singuri. Inima
ne-o pustiim și-o sărăcim de ce e mai frumos. Nu
credem în oameni, nu credem în noi, credem în EA și
rămânem îndrăgostiți de dragoste, însă ratăm ce-i
mai pur- o pierdem pe EA; pierdem materialitatea ei.
N-ajungem să cunoaștem ceea ce iubim. Ne intalnim cu
aceiași oameni, aceleași suflete pierdute într-o
mare de slăbiciuni și defecte, dar mai ales într-o
mare de frici. Ne e frică de noi și de EA. Ne temem
să nu fim răniți, dar nu conștientizăm că, de fapt,
suntem așa de când ne naștem, și tocmai în asta stă
împlinirea, în găsirea EI. Încercăm să ne fericim cu
nimicuri scumpe, dar care nu ajută. Abia la sfârșit
vedem că totul a fost în zadar. Am dat totul pentru
EA, dar nu am primit-o în suflet. Am făcut totul
pentru a o ajunge, însă atunci când ne-a fost
dăruită ne-am temut. E nedrept, însă e adevărat. Ne
ratăm fericirea, lăsăm timpul să treacă, ne așteptăm
ziua de mâine știind că nu va mai fi nimic spectaculos, dar că ne așteaptă ceva etern, de care nimeni nu scapă, și care ne-o
poate aduce, căci noi n-am fost în stare să o primim.
Deplâng soarta noastră de a fi fricoși, căci asta
suntem. Fiecare își plânge nenorocul, dar nimeni nu
încearcă să și-l facă. Înghețăm așteptând ceva care
stă-n fața noastră, dar ne e frică să-l atingem.
Știm că e idealul, perfecțiunea, însp nu știm dacă
să ne-o însușim.

Cu drag,
Surioara ta mereu aici








Dragă surioară,

Trăim o viața și cunoaștem iubirea atât de bine
încât nu putem trăi fără ea; suntem orbiți de iubire
în orice moment: iubirea are forme nenumărate, fiind
singurul sentiment pur omenesc. Credem în oameni,în
noi, credem în EA și rămânem îndrăgostiți de
dragoste.......................................
Nu deținem nici unul dintre noi un adevăr universal, ci
doar ne hrănim sufletul cu ceea ce primim de la
semeni, trecând întâi prin filtrele noastre. Avem deci
mare nevoie de "ei" pentru că numai aici vom găsi bucuria
socializării transpusă în prietenie, recunoaștere.
Mă lupt cu mine și decid să fiu liber. Asta vrei și
tu, nu-i așa? Să zburăm deci, dar nu prea aproape de
soare...
Lumea îți stă la picioare în acest moment, iar tu o
survolezi uitându-te în jos. Cauți un loc de aterizare?
Și eu pațesc acelasi lucru; pentru că aripile noastre nu
sunt făcute pentru un zbor prea lung sau prea sus;
eficiența lor variazp ; acum crelte rapid li
trebuie să înveți deja puțină navigație pentru a te putea
orienta. Aici intervin reperele ce te pot ajuta enorm la inceput pentru a-ți găsi drumul spre casă; decolarea este ușoară și lină, este
benevolă, dar aterizarea întotdeauna grea, riscantă și
obligatorie. După cateva exerciții vei vedea că poți
urca mai sus, de unde perspectiva se schimbă...

Te iubesc




Privește în jur și vei vedea
Speră și vei primi
Dăruiește și vei fi fericit
Deschide-ți inima și las-o să primească iubirea
Îmi dau seama că pentru a iubi nu-ți trebuie nici acel loc și timp potrivit și nici soarta nu-ți decide norocul, ci trebuie doar să poți primi dragostea în suflet. Condiția esențială e să fii împăcat cu tine însuți, să fii tu, să te iubești și apoi să iubești. Nu-ți fereca sufletul, căci nimeni nu va încerca să găsească o cheie. Deschide-ți inima și primește iubirea, căci ea te-nconjoară și ține de acel miraculos ce intrat printr-o breșa în realul cotidian și care invadează banalul. Nu-ți înfrâna eul. Distruge barierele profane și simte căldura soarelui cosmic. Privește în jur și lasă-te în așteptare, căci nu va conteni să tot vină. Nu-l căuta cu înverșunare că nu-l vei găsi. Fii mereu gata de aventură, așteapt-o și când vine, trăiește-o ca pe ultima clipă a vieții. Intră fără temeri în lumea ei și vei găsi lumina la care nu te poți uita, dar pe care o simți arzându-ți sufletul. Toți dorim asta, însă nu toți putem atinge acest prag maxim. Nu toți vedem ce simplu e să-l pătrunzi. Ne așteptăm să fie mult mai complicat de îndeplinit, și de multe ori nici nu încercăm, gândind că oricum nu vom reuși, când, de fapt, este cea mai simplă sarcină, aceea de a fi tu. Doar cei care pot accepta iubirea celorlalți pot împărtăși iubirea lor. Bucură-te de orice clipă a banalității zilnice și te vei descoperi în ele. Te vei găsi într-o mare duzină din care te va scoate o forța sacră exact în momentul în care te vei simți mai bine, însă te va duce pe culmi incomparabile. Nu uita să visezi, să speri și să trăiești simplu, normal, însă iubindu-te pe tine însuți, necăutând straniul, poate doar imaginându-l, visându-l și așteptându-l…va veni când nu vei mai spera, când suferința va deveni la fel de banală precum era bucuria, așa încât fericirea produsă de ieșirea din amărăciunea realului să fie cât mai mare. Fii tu, căci viața te va duce de la sine spre tristețe, însă îți va pregăti mereu o surpriză și posibilitatea alegerii unei căi de scoatere din această stare.

Îndrăznește să simți