jaluzelele sunt vechi
vopseaua ninge pe ziduri în jos
se lipește de pomii obosiți

din primavară până în toamnă
toți sunt obosiți

uite spunea mama pe ăștia toți
i-am plantat eu cu mâna mea
înainte să plece rușii

după liliacul mare e liliacul alb
cel mai mic
e al tău , ai uitat, l-ai pus cu tata
după ce a venit din siberia

am uitat mămă, am uitat

rugină vopsea schije de lemn

gardul e mai mic decât în trecut
oboseala e a doua natură
îmbrățișată de timpul pe care îl tai felii
cu grijă și-i fac soldăței copilului
după jaluzelele ce-mi ramân zilnic schijă de schijă
sub unghii

în scârțâitul domol aud pașii cu care plecați
unul câte unul să îmi lăsati locul
între liliacul cel mare și cel mic

el înflorește
din primăvară până în toamnă
cu flori mari apoi flori mici