mă gîndeam zîmbind
nu există nicio deosebire între tine
și tipul acela de restaurante
intri la micul dejun plătești cinci dolari și mănînci cît încape în tine
apoi te mai învîrți puțin și pentru că s-a schimbat meniul cu prînzul
mai rămîi să vezi ce noutăți se mai pun
pentru că e proaspăt și pare gustos te înfrupți și de-acolo
în același preț

se vede cum crăpi și nu-ți vine să ieși
vrei să trăiești ieftin și să ai cît mai mult
chiar dacă asta înseamnă durere

ești incurabil
tendințele tale se îndreaptă spre o nouă direcție
tu chiar vrei să stai acolo și pentru cină prietene
tu chiar te îndrepți spre o explozie artistică
vrei să ai tot ce nu poți avea

o cină romantică
un vin scump pe stomacul gol




(nu-ți face probleme cu greșelile mele, mai mănînc și eu litere asta nu e poezie, eu nu scriu poezie, eu mă joc, e doar așa cum te-am obișnuit)