Doi oameni care se descoperă sunt mai mult decât o coincidență. Două suflete împreună fac mai mult decât un suflet orbecăind spre un altul...

Facem parte din lumi diferite, dar ne putem întâlni undeva pe drum. Mai mult, putem face schimb de hărți. Sau îmi poți spune în ce parte a busolei e lumea ta. Un indiciu: a mea este întotdeauna spre Răsărit, spre Ființare, spre Viață și spre Iubire....

Această invitație nu înseamnă că îți va invada singurătatea, ci e ca un dans...ține câteva clipe, atât cât ține muzica. Dansul e întâlnirea dintre doi oameni, fiecare trebuie să se adapteze celuilalt, să facă pașii în așa fel încât nici unul dintre parteneri să nu fie rănit. Uneori e dificil, te calci în picioare, ești stângaci, ieși din scenă, dar important e că atunci când ți se pare greu să râzi de stângăcia ta și să continui...să-l lași pe celălalt să conducă, să te predai ritmului lui și muzicii dintre voi...

Te invit în ring...Ringul nu este spațiul meu sau un loc insecurizant pentru tine, ringul este spațiul dintre noi, care poate deveni al nostru, în care ești liber să faci câți pași vrei.
E mai greu să fii tu însuți decât să joci un rol. Și dacă tot e atât de greu, mă lupt cu mine însămi să-mi smulg măștile ce mă înlănțuie. Numai atunci când ajungem la adevărul din noi, când îl acceptăm, putem fi autentici și pentru ceilalți. Chiar daca alteori doare nu numai în noi, ci și în afară...

Și terminând în acest ritm de dans și simțire, de măști și adevăr, vin si-ți pun o întrebare pe care sper că-l voi descoperi într-o zi: Cine ești Tu?