Cine caută gynko pe net va da mai degrabă peste alte trimiteri decît cele în legătură cu haiku-ul. Cele mai multe sînt cele legate de o plantă (poate un arbore), cred medicinală, Gynko Biloba. Sînt și tot felul de restaurante, bănci, bloguri și cîte altele. E adevărat că în limba japoneză ginkoo înseamnă și bancă.

Nici ortografia nu este prea sigură. Se poate scrie cu y sau cu i, cu un singur o sau cu doi. Sensul care ne interesează, cel legat de haiku, este cel al unui cuvînt compus. Gin înseamnă cîntec, laudă, compunere a unui poem și trebuie să fi fost la origine un fel de ritual religios. Koo înseamnă plimbare.

Rezultă că e vorba de o plimbare prin grădină, în natură în timpul căreia se adună impresii și note pentru compunerea unor haiku-uri. Mulți haijini, cred că începînd cu Bashô, au fost un fel de poeți itineranți, le-a plăcut vagabondajul liric străbătînd pitorescul peisaj japonez, bucurîndu-se de pelerinajul la mulțimea templelor existente. În timpul acestor îndelungi și repetate călătorii strîngeau și impresiile necesare compunerii micilor poeme. Cu licența de rigoare, ginko este „o călătorie de documentare lirică”, o rătăcire în întîmpinarea inspirației..

Obiceiul a fost adoptat la feluritele reuniuni și școli de haiku. Participanții fac o plimbare de cîteva ore în grup într-un anume loc observînd cu atenție tot ce se întîmplă. Își notează impresiile și compun apoi un număr de haiku-uri.

În urma plimbării, are loc o întîlnire, kukai, în care haiku-urile scrise sînt discutate și o competiție ad-hoc în care se desemnează un haiku cîștigător. Discuțiile asupra haiku-urilor sînt făcute fără să se cunoască autorul lor, numele autorului fiind dat în vileag abia la terminarea întrunirii și concursului. Dacă nu sîntem prea pedanți putem spune că este vorba de o formă specifică de workshop, atelier literar, cenaclu.

Gabi Greve, curatorul muzeului Daruma din Tokyo, și el pasionat de haiku, relatează ce le spunea sensei (maestrul său) Kamakura:

„NU faceți poze, NU faceți schițe, dar goliți-vă mintea și priviți pînă-n străfunduri și nu rațional la tot ce vedeți în timpul plimbării. Întipăriți-vi-le în inimă și în minte pentru a face un haiku bun.

Notați-vă în carnețel. Scrieți cît de multe haiku-uri vă vin în minte și alegeți-le pe cele mai bune trei pentru concurs.

Încercați să vă folosiți toate simțurile. Mirosiți locul, ascultați-l, simițiți lucrurile din preajmă.

Ginkoo vă poate arăta că mai mulți oameni în același loc vor găsi lucruri complet diferite pe care să le cînte apoi. Este o activitate colectivă deosebit de instructivă.”

Iată și cîteva linkuri la care găsiți relatări despre diverse reuniuni și plimbări de documentare:


http://groups.yahoo.com/group/happyhaiku/message/407
http://groups.yahoo.com/group/happyhaiku/message/902
http://www.millikin.edu/haiku/global/ginko.html
http://www.charnwoodarts.com/index.php?portalid=7&areaid=0&pageid=738
http://www.haikuhut.com/MOSS/moss-ginko/


*

În dicționarul lui Cristian Mocanu găsiți:

ginkoo = sesiune „peripatetică“ de haiku; mai mulți haijini se plimbă prin natură,observând în tăcere ceea ce e de observat, în compania unui sensei sau sabaki. Apoi iau prânzul împreună, după care se retrag ca să scrie haiku. Se reîntâlnesc în aceeași seară pentru un kukai, urmat de o analiză a poeziilor prezentate.

kukai = concurs de haiku desfășurat în felul următor: Se ajunge la un dai2. (vezi) între mai mulți poeți. Unul din aceștia renunță de bunăvoie să participe și devine secretar, colectând poeziile celorlalți, pe care le transcrie. Doar secretarul cunoaște legătura dintre poezii și autorii lor. Apoi ceilalți “arbitrează” dând punctaje fiecărei poezii, în scris și în secret (și abținându-se de la a judeca propriile creații) și înmânează aceste punctaje secretarului, care face clasamentul. O formă “democratică” de utaawase.

dai (se pronunță da-i, în 2 silabe) = 2. decizia poeților participanți la o renga, utaawase , kukai sau maekuzuki de a scrie pe o anumită temă, în loc să păstreze subiectul liber.