Vorbeam zilele trecute cu prietenul meu cel mai bun si tot odata tutorele me sa –i spunem Big B despre curaj.Eh acum nu ma intelegeti gresit nu e vorba de curajul de a te arunca de pe o stanca ci e vorba de curajul de a-ti exprima personalitatea.Ciudat am ajuns la concluzia ca oamenilor le e frica…….frica de propria lor persoana,propriile ganduri si sentimente si aici intervine intrebarea ce e de facut?Pai probabil daca lumea ar fi educate altfel,ar veni de la sine dar cum lucrurile bune nu vin niciodata singure ti-ar trebui si o vointa de otel si o motivatie pe masura deoarece avem prostul obicei san u facem nimic fara un motiv intemeiat.Oare de ce ma tot intreb in ultima vreme de ce nu putem face cel putin un lucru doar asa sa fie facut?Poate consecintele lui ar putea revolutiona gandirea iar noi clar ca nu ne-am putea dorii asta dar poate “dorii” e un cuvant prea greu deoarece pur si simplu nu vrem sa ne schimbamprobabil ca stim si de ce si de aceea refuzam sa fim noi si continuam sa mediatizam infatisari ambiguue ce nu fac decat sa kmascheze ce suntem noi cu adevarat
Sau le pasa prea mult incat se inched in cochilie si prefera sa ramana incetosati intrebandu-se mereu ……Cum ar fi daca?
……………………………………………………………………………………………