privesc în stînga nu se aude nimic
lumea e acoperită
totul e pregătit
îmi îndrept haina puțin cam mare pentru mine îmi ridic gulerul
știu bine care e drumul
pe margine stau gnomi care-mi fac semne dar eu nu mă opresc pentru că mi s-a spus de acasă
jacques drumul tău e drept ia-ți pastilele și drumul tău e drept jacques

de partea cealaltă o pitică se apleca peste oblovna care își pusese capul pe o buturugă vedea cum aceasta îi seamănă perfect clipește odată cu ea poartă aceeași perucă nearanjată își rotunjește buzele în același timp cu ea pentru a se sufoca
sunt alături și bocesc neadevărat acest sacrificiu răsturnîndu-mă ușor pe spate depărtîndu-mi picioarele

eu sunt jacques trec încet pe lîngă două femei gemene una se lasă pe spate gemînd
de sub fusta cu multe jupoane i se văd ciorapii colorați pînă sus
nu vreau să le deranjez
sunt frumoase
și au părul lung înnodat
nu mai e mult pînă în centru unde mi-au spus de acasă că e o roată mare în care oameni fericiți se învîrt stînd pe niște scaune minuscule