Simbolul sufletului meu

Pentru o nepoțică

Ca o albină, veșnic zburătoare,
Să te avânți spre «înalturi», tot mereu,
Fie-ți iubirea mea, lumină «călătoare»
Că astfel vei învinge «urcușul» cel mau greu.

Pentru fetița mea
(o cheie)

Când o privești «Ea» nu are valoare,
Dar este cheia sufletului meu,
Cu ea Tu vei deschide orice «încuietoare»
Căci este «darul» Tati, ce tea iubit mereu.

Ea este «harul», ce-ai moștenești din mine
Și binecuvântarea, ce drumul ți-a deschis,
Pe care-ai mers o vreme și, cel care mai vine
Îl vei străbate sigur, e singurul meu vis.

Pentru o iubită

O floare-i prea puțin,
O sută….sunt prea multe,
Ia-mi inima cu tine
Ce dorul să-ți asculte.

Simbolul primăverii
Să îl păstrezi mereu,
Că-ți va aduce aproape
Iubirea sufletului meu.

Pentru o prietenă

Îți dăruesc un “simbol”, al dragostei eterne,
Ce dăinue de veacuri, ca o-ncleștată «rocă»,
Cu timpul el, încet, încet se «cerne»
Dacă iubirea nu mai este «reciprocă».

Pentru un doctor
(o simpatică femeie)

De ziua primăverii îți înmânez un dar,
Un simbol al iubirii și al speranței «Har»,
Ce să-ți redea puterea, s-aline o durere
Acelor mulți și firavi, ce numai au putere
Să lupte cu destinul, cu rănile prea «grele»,
A bietului de rând, lipsit de toate cele
Că n-o fi în zadar.
Corneliu