M-am intrebat in mai multe randuri ce anume cautam noi aici, pe poezie.ro? Oare un auditoriu, niste oameni care sa ne citeasca si care sa ne ofere parerile lor? Foarte posibil.

In al doilea rand cred ca venim aici ca sa citim. Nu doar poezie, ci si gandurile unor altora. Pe care invatam sa ii cunoastem. Iar a cunoaste pe cineva inseamna intotdeauna sa te cunosti mai bine si pe tine insuti.

La concurenta cu aceasta motivatie cred ca se gaseste insa sentimentul acesta de, cum sa o spun?, comunitate pe care il gasim aici, pe site. In jurul nostru, in viata din afara se citeste putin - cand vine vorba despre poezie, lucrurile stau chiar si mai prost. E reconfortant deci sa te intalnesti cu altii asemeni tie. Fireste, poate gresesc, poate ca unii din voi dintre voi se afla deja in "cercuri literare" (e cazul, de pilda, cu siguranta al celor care deja au publicat volume de poezii), dar sunt convins ca nu toti.

Surprinzator poate, cred ca in al patrulea rand se afla orgoliul. Pe care nu am sa incerc insa sa il comentez, caci el ramane mai mult de ghicit decat de marturisit.

Ei bine, ma intreb, lipseste ceva de aici?

Cred ca da: cred ca lipseste un suflu nou, de care am avea cu totii nevoie. Poate ca inca nu ne dam seama de posibilitatile pe care le avem in fata.Suntem in anul 2002, un an rotund, dupa cum lesne puteti observa, si special, chiar si numai din atata lucru. Putem (si trebuie) sa fim noi insine inceputul a ceva nou. Si diferit. Si coerent.

Acest site este un act de cultura (sper sa nu sune cumva aiurea aceste cuvinte), dar un act diferit, care isi cauta inca mijloacee si mai ales sensul.
Pretutindeni in jurul meu vad lipsa de sens. M-am saturat, sincer s-o spun. Suntem asaltati, cum inaintea noastra au fost si altii, in alte atatea randuri, de schimbare - dar inca plutim in deriva.
Nu ne cunoastem prea bine valorile, ne plangem prea mult, ne cautam prea intotdeauna in trecut, ridicam ziduri subtile de rezistenta chiar intre noi.

Ceea ce simt eu cred ca este lipsa unei generatii autentice cu care sa ma pot "identifica", lipsa unui nucleu - da, antitetic, da, divergent, da, mobil si situandu-se pe mai multe fronturi deodata - dar capatand si un sens unitar.
Avem arme noi, avem puteri noi. Dar nu vrem sa le cunoastem si nu vrem sa le folosim. Ne refugiem, atunci cand e cazul, in formele din trecut. Nu ne asumam nici o raspundere.

Sa pornim de aici, din punctul acesta, si sa cautam o logica, sa propunem o judecata, sa ne cautam un nume, daca vom simti nevoia, sa ridicam cuvinte... Dincolo de ele, sa ne asumam o atitudine.

Hai sa-i zicem atitudinea poezie.ro.

Pe curand!